Paradox Online

Proză

Simţi întâi uşoare furnicături la nivelul pielii, apoi, pentru câteva clipe, vederea i se întunecă, ochii i se umplură cu sute de puncte colorate, urechile i se înfundară, vocile din jurul său se estompară, îndepărtându-se, pierzându-se în... Citeste mai departe
Întâi se deschise geamul de pe casa scărilor. Apoi apăru o scândură masivă şi geamul bucătăriei de la etajul trei se făcu ţăndări. Doisprezece martie, zi cu soare, dezmorţeală generală, soare cu dinţi de lapte, vânt cu gripă. Ce se... Citeste mai departe
- Europei îi pute gura, domnilor. Europa nu mai este decât o hoaşcă bătrână căreia îi colcăie păduchii sub perucă. Europa este leprosul de pe care carnea începe să se destrame, să duhnească a hoit şi, în curând, din nimfa iubită cândva de... Citeste mai departe
Alaiul de câini traversa strada în marş forţat. O “Dacia” apărută brusc de după colţ frână cu disperare, lăsând în urmă două dungi negre. Speriată, mireasa îşi întoarse pentru o clipă capul şi se refugie cu tot cu alai sub un “Moskvich”... Citeste mai departe
Salca de dincolo de peron se topise şi acum privea cerul printre rădăcini. Traversele îmbăiate în motorină se subţiaseră şi se torsionaseră ca nişte beţe de chibrituri arse. Liziera dinspre Mureş ardea mocnit cu flăcări verzui, decolorate... Citeste mai departe
Pe la vreo şaptesprezece ani, Miguel Eduardo Genuda a avut un vis. Se făcea că se trezise dimineaţa bolnav. Stătea cu ochii închişi şi asculta foşnetul saltelei umplute cu paie. Prin odaie se mai auzeau paşii apăsaţi ai unei femei. O... Citeste mai departe
În dimineaţa zilei de treisprezece septembrie m-am despărţit de prietenii cu care urcasem aici, pe munte, ei întorcându-se în Capitală zâmbitori, bronzaţi, vorbind exagerat de tare, toţi în acelaşi timp, făcând planuri pentru următoarea... Citeste mai departe
- Pe aici, vă rog. Intrăm în sala Den Lindemar. Acest sculptor straniu, de meserie chimist, a fost puţin cunoscut în timpul vieţii. De altfel, a avut o viaţă scurtă. La 28 de ani dispare lăsând în urma sa doar aceste formidabile statui. La... Citeste mai departe
  Care eu când mergeam cu bicicleta pe marginea unui şanţ, am găsit un pui de canibal. Pe loc l-am luat şi l-am dus acasă unde l-am ascuns sub pat, că era ascunzatoarea mea favorită.  - Ce ascunzi acolo, m-a întrebat mama, care ea nu voia... Citeste mai departe
(poveste participată  la un concurs de literatură SF în care juriul n-a ţinut cu mine pentru că m-a discriminat în ultimul hal pe ultimul loc) (hărţuire emoţională) Dragă juriu de concurs literar, cu toată hărţuiala matale cu care mă... Citeste mai departe
Încă nu se iviseră zorii... Autobuzul se oprise deja în curtea fabricii şi muncitorii se îndreptau tăcuţi către ieşire, cu umerii aplecaţi. Roy Nielsen se trezi buimac, privind în jur cu ochii împăienjeniţi de somn. Aţipise, visul... Citeste mai departe
Zile întregi camioanele au cărat echipamente de la bazele dezafectate aflate în marginea oraşului. Roţile lor imense au spart pietrele din pavajul drumului. Au săpat ogaşe. Frunzele toamnei s-au împrăştiat zburătăcite de curentul de aer.... Citeste mai departe
M-am oprit în faţa uşii, încercând, ca în fiecare zi de altfel, să-mi compun o figură cât mai obosită. Îngrijorat nu trebuia să mă mai prefac, pentru că oricum eram, dar obosit nu prea aveam de ce să fiu. Văzusem trei filme, şi cred că... Citeste mai departe
Venea dintr-o ţară unde porumbeii jucau ziua-ntreagă rummy, iar norii se dădeau de-a dura pe cer, după regulile unui joc de lumini aspre. Avea dinţi de fier, cu care muşca din pâine cu o poftă arsă de soare. Oraşul larg o-nghiţea pe... Citeste mai departe
(In my memory)   Exact în momentul în care se aşteptase mai puţin primise lovitura aceea teribilă. Era spre sfârşitul capitolului întâi. Semnele acelea ciudate care i se perindaseră prin minte înainte să-şi amintească de el. Se plimba pe o... Citeste mai departe
Vânt potrivit parcă numai pentru un excurs la mica nuvelă. Soarele, ca un potenţiometru de o rigurozitate funcţională japoneză, se trecea zilnic ningând pe cer păcură albastră. Nori prinşi în filigram dădură eclipsei aspect de teamă... Citeste mai departe
Atmosfera rămânea în continuare încordată. Polemica se transformase în ceartă; oamenii de rând nu puteau înţelege ce se întâmplă de fapt, dar urmăreau totul cu ochi avizi şi curioşi, căutând să treacă dincolo de aparenţe. Situaţia fără... Citeste mai departe
Motto: Din dimineaţa aceea, Agatha    începu să se aprovizioneze cu detergenţi. Trecuse de mult ora crimelor elegante, când Agatha se trezi. Pipăind trupul centaurilor sculptaţi în lemnul scrinului de mahon, mâna ajunse la veioză. Se făcu... Citeste mai departe
Ce trebuie să ştiţi despre Cameleon? Că e un animal frumos, şi al meu. L-am primit de la Magisterul meu pentru că am fost cel mai bun elev al anului trecut la Ştiinţele Biologice. Înainte de asta, Cameleon trăia într-o casă mică de sticlă... Citeste mai departe
De câtva timp mă lovesc mereu de privirile alunecoase ale cunoscuţilor. Atunci când mă întâlnesc ei par jenaţi. Îşi schimbă greutatea de pe un picior pe altul, dacă au vreo geantă (ori sacoşă) par să-i acorde o deosebită atenţie şi privesc... Citeste mai departe
Totul a început în ziua în care m-am angajat ca psiholog la spitalul de boli nervoase. Acceptasem postul la insistenţele directorului, un savant de renume internaţional.  Poate nu aş fi avut niciodată curajul să istorisesc cele ce urmează... Citeste mai departe
Treabă prea nouă ca să ajungă să fie cunoscută până şi de copiii de lapte, cum se întâmpla cu mai toate secretele Palatului, serviciile imperiale postaseră câteva ghicitoare bătrâne şi cu dar prin hanurile de trenuri; la o adică, ele... Citeste mai departe
Mă apropii cu teamă de mine însumi să nu explodez. Jumătate din mine, (când am ceva bani în buzunar) sunt de dreapta iar jumătate din timp, sunt de stânga. Pe jumătate, sunt cu picioarele în nori. Pe jumătate, cu capul în pământ, ca... Citeste mai departe
printr-un punct exterior unei drepte se poate duce o singură paralelă Carlid şi Mora aveau o mare iubire pentru roboţi. De “Ziua Noii Recunoştinţe”, Carlid îl demonta bucăţică cu bucăţică pe Freddy, îl ştergea cu o cârpă înmuiată în ulei... Citeste mai departe

Pagini