Paradox nr. 19/1997

Paradox nr. 19/1997

Cuprins

Descarcă fişier: PDF icon paradox_nr_19_1997.pdf

Proză

Pe la vreo şaptesprezece ani, Miguel Eduardo Genuda a avut un vis. Se făcea că se trezise dimineaţa bolnav. Stătea cu ochii închişi şi asculta foşnetul saltelei umplute cu paie. Prin odaie se mai auzeau paşii apăsaţi ai unei femei. O cunoştea foarte bine, altfel paşii aceia nu i-ar fi spus nimic. Erau ai Iulianei,... Citeste mai departe
În dimineaţa zilei de treisprezece septembrie m-am despărţit de prietenii cu care urcasem aici, pe munte, ei întorcându-se în Capitală zâmbitori, bronzaţi, vorbind exagerat de tare, toţi în acelaşi timp, făcând planuri pentru următoarea vacanţă. Nu prea mi-au dat atenţie în ultimele minute, erau puţin supăraţi pentru... Citeste mai departe
- Pe aici, vă rog. Intrăm în sala Den Lindemar. Acest sculptor straniu, de meserie chimist, a fost puţin cunoscut în timpul vieţii. De altfel, a avut o viaţă scurtă. La 28 de ani dispare lăsând în urma sa doar aceste formidabile statui. La început s-a crezut că îşi înscenase dispariţia, pentru a crea vâlva necesară... Citeste mai departe
Motto: Din dimineaţa aceea, Agatha    începu să se aprovizioneze cu detergenţi. Trecuse de mult ora crimelor elegante, când Agatha se trezi. Pipăind trupul centaurilor sculptaţi în lemnul scrinului de mahon, mâna ajunse la veioză. Se făcu lumină şi numaidecât casa se integră în limitele normalului: sisteme de... Citeste mai departe
Ce trebuie să ştiţi despre Cameleon? Că e un animal frumos, şi al meu. L-am primit de la Magisterul meu pentru că am fost cel mai bun elev al anului trecut la Ştiinţele Biologice. Înainte de asta, Cameleon trăia într-o casă mică de sticlă, sferică, o miniatură a celei în care locuiesc eu. Magister        mi-a... Citeste mai departe
De câtva timp mă lovesc mereu de privirile alunecoase ale cunoscuţilor. Atunci când mă întâlnesc ei par jenaţi. Îşi schimbă greutatea de pe un picior pe altul, dacă au vreo geantă (ori sacoşă) par să-i acorde o deosebită atenţie şi privesc mai tot timpul în lături. Credeam la început că e vreo toană de-a lor -... Citeste mai departe
Neliniştea se înstăpânise, densă şi materială, ca o pâclă, peste labirintul de străzi al marelui oraş. Orice activitate încetase în primele ore, pentru ca mai apoi să fie reluată parţial, treptat, pe măsură ce oamenii înţelegeau că, cel puţin deocamdată, nu e nimic de făcut. Urmele accidentelor de circulaţie fuseseră... Citeste mai departe
Omul introduse în computer o multitudine de date despre lume. Ciberul le prelucră şi, după un timp, apăru rezultatul: - Viaţa conştientului egal suma senzaţiilor reale. Rezultă: viaţa subconştientului egal suma senzaţiilor onirice. O axă de simetrie divide universul în două: starea de veghe şi somnul. Realitatea unei... Citeste mai departe
Terminasem de rostit în faţa Comandantului megaastronavei ceea ce pregătisem pe parcursul a săptămâni de-a rândul, mai întâi căutând să mă conving pe mine însumi de utilitatea unei asemenea încercări cu rezultat nesigur, apoi scriind şi rescriind cu înverşunare în nopţile de veghe singuratică acest mic discurs ce... Citeste mai departe
- Da, l-am cunoscut în tinereţe pe străbunicul tău, a întărit moş Anatol, cunoscut de mulţi drept Kiki Balaurul. Îşi confirmase porecla dragonică din prima clipă, când, cu aerul distrat al fizicianului rămas cu oul în mână lângă ibricul unde-şi fierbea ceasul, a început să-şi amestece cafeaua cu degetul mic, uitând să... Citeste mai departe
Sosit la destinaţie, Mesagerul se materializează şi se pregăteşte să-şi înceapă misiunea. Totul îi apare confuz, înceţoşat. Destul de repede, însă, îşi dă seama că se află într-o încăpere vastă, unde se găsesc mulţi oameni. Oameni! I-a recunoscut imediat. A fost pregătit pentru asta. Misunea lui e să îi observe, să... Citeste mai departe
E o iarnă aspră, geroasă. Marea e tulbure, urâtă, rea; spume murdare cu alge moarte se târăsc printre stânci, parcă s-ar scurge bale şi sânge printre colţii unui monstru gigantic muribund. Scoicile în putrezire saturează aerul sărat şi umed cu miasme grele, dense, otrăvitoare. Cerul: ca un pahar murdar cu gura în jos... Citeste mai departe