Forţa Intergalactică de Descurajare nr. 1 Ora (convenţională): 0
Comandantul Dyrn, şeful celei mai redutabile unităţi de luptă a Federaţiei, se afla într-o dilemă pe care, de altfel, o prevăzuse încă din momentul în care primise ordinul de a supraveghea, îndeaproape, activitatea inamicului potenţial. Acesta din urmă, numit convenţional Ţinta “Q”, îşi etala ameninţător carcasa romboedrică pe miile de monitoare ale navei federale cu o claritate ce invedera distanţa incredibil de mică, de numai o mie cinci sute de milioane de kilometri, la care se afla. În jurul mesei ovale din sala de operaţiuni, în picioare, ofiţerii din statul major al comendantului Dyrn îşi ascultau cu maximă atenţie şeful care le expunea concluziile desprinse din analiza pe care tocmai o efectuase: - Domnilor, din punct de vedere academic, teoretic, soarta noastră, ca şi a inamicului, desigur, este pecetluită! Fără să mai intru în amănunte, vă reamintesc faptul că premisele care, potrivit doctrinei militare naţionale, stau la baza unui conflict direct, nemijlocit, între forţa noastră de şoc şi cea a Imperiului, au fost, în mod regretabil, realizate... Potrivit preceptelor noastre politico-militare - şi analiştii noştri susţin că acestea sunt însuşite întru totul şi de adversar -, maşini de război de puterea celei în care ne aflăm au un scop eminamente defensiv, prezenţa lor dincolo de frontierele recunoscute însemnând o provocare insuportabilă pentru adversar. Deplasarea, poate întâmplătoare, a imperialilor în direcţia sistemului planetar al stelei Hecube, a fost interpretată de factorii de decizie ai Federaţiei ca o intenţie de a ne pune în faţa unui fapt împlinit, prin luarea în stăpânire a acestui teritoriu periferic, situaţie în care, pe baza principiului reciprocităţii, am fost siliţi să întreprindem o acţiune similară...
Forţa Imperială de Şoc “Alpha” Ora: 0:06
Excelenţa Sa generalul-baron Pancratius, membru al Casei Militare Imperiale, continua să-l agaseze pe bătrânul comandor Knapp, şeful Forţei Imperiale de Şoc “Alpha”, în timp ce-şi sorbea plescăind băutura uşor alcoolizată: - Dumneata, comandorule, eşti militar de profesie. Buuun! Eşti căpitanul navei. E limpede! Iar eu, eu sunt aici un fel de terchea-berchea, care, în numele Împăratului, trebuie să-ţi sfinţesc ordinele... - Domnule general! ripostă întunecat Knapp. - Nici-un “domnule general”! Ştiu foarte bine că mă consideraţi cu toţii un general de operetă. Poate că asta şi sunt! Numai că eu, cu toate că am ceva peste vârsta dumitale, dracu’ ştie de ce, dar n-am nici un chef să crăp la ordinul unor computere, fie ele chiar mai înţelepte decât Majestatea Sa... Comandorul îşi ridică pe jumătate silueta prelungă din fotoliu şi-şi plecă în semn de respect capul încărunţit. - Domnule baron, zise el, sunt dezolat, dar principiile moderne ale ştiinţei militare, ale strategiei însuşite de Guvernul Majestăţii Sale, nu ne oferă nici o altă soluţie în împrejurările de faţă. - De ce, mă rog? întrebă cu falsă naivitate baronul, sorbindu-şi ultima picătură din pahar. De ce nu ne-am retrage, încetişor, îndărăt? În fond, nici nu ne propusesem să ajungem până aici!... Comandorul, pocnindu-şi degetele uscăţive, aruncă o privire piezişă spre imaginea piramidală a Ţintei “W” federale, care plutea ameninţătoare în centrul ecranului din faţa sa şi încercă să se facă înţeles: - Nici noi, nici ei, nu ne putem retrage, Excelenţă! Fiecare ştim că aceasta ar însemna, pentru cel ce rămâne, câştigarea unui avanpost care, fortificat prin utilizarea resurselor de materii prime locale, poate deveni o nouă frontieră, mai inexpugnabilă, mai îndepărtată ca ipotetic teatru de bătălie de teritoriul naţional şi putând astfel trezi apetitul pentru un atac prin surprindere...
Din mesajul adresat Naţiunii Federale de către Preşedinte Ora: 0:11
“Escaladarea practicată de Imperiu cu o consecvenţă criminală a adus statele noastre în pragul confruntării iminente. Două unităţi strategice de şoc se află, în acest moment, faţă în faţă, mult prea aproape pentru a se mai putea desprinde. Conştient de situaţia gravă în care se află pacea Universului civilizat, am utilizat Telefonul Hiperspaţial, intrând în legătură directă cu Primul Ministru al Guvernului Imperial...”
Din mesajul adresat popoarelor Imperiului de către Primul Ministru al Guvernului Majestăţii Sale Ora: 0:18
“...I-am declarat Preşedintelui că, în circumstanţele actuale, ne este imposibil să ne retragem, un asemenea gest echivalând cu recunoaşterea unei inexistente slăbiciuni...”
Forţa Intergalactică de Descurajare nr. 1 Ora: 0:20
Înconjurat de ofiţerii săi, zvelţi şi taciturni ca şi el, comandantul Dyrn implementa la simulatorul de jocuri de război programul care concentra ultimele informaţii culese de unităţile de cercetare. . Să decelăm împreună, domnilor, noile elemente care ar putea modifica opţiunile noastre tactice în aria operativă... Sistemul planetar al stelei Hecube se desfăşura modest pe harta holografică. În jurul astrului se roteau două planete mijlocii, Deiphobus şi Creusa, iar dincolo de ele o centură firavă de asteroizi, între care doar unul, Antiphus, un bloc de stâncă stearpă cu diametrul unghiular de vreo opt sute de kilometri avea o oarecare semnificaţie. Iar în extremităţi, pluteau cele două arsenale autonome, mobile şi inteligente, trezorerii ale unor fantastice surse de enrgie, monstruoase cazemate ale spaţiului, rodul geniului, eforturilor şi mândriei a două superputeri galactice...
Forţa Imperială de Şoc “Alpha” Ora: 0:24
Plimbându-şi nasul mare, coroiat, pe deasupra paharului, pentru a nu-i scăpa nimic din buchetul băuturii verzui, generalul-baron Pancratius privea cu ochi critici manevrele comandorului Knapp la simulator. - Ah, aceste Kriegspiele! bombăni el. Mi-erau nesuferite şi la Academia de Război... Celălalt nu păru să-l audă. Studia concentrat harta pe care erau vizualizate traiectoriile vectorilor purtători de energie anihilantă, în dinamica previzibilă a unui atac prin surprindere asupra Ţintei “W”. În cele din urmă oftă descurajat şi întoarse capul pleşuv spre baron. - N-avem nici o şansă, Excelenţă! Am putea, eventual, bene-ficia de satisfacţia de a-i vedea pulverizându-se, dar n-am putea savura evenimentul mai mult de nouăzeci - o sută de secunde înainte de a fi, la rându-ne, loviţi... Baronul dădu peste cap ultimul deget de băutură şi, cu paharul gol în mână, se apropie de harta care părea că-şi trăieşte viaţa sa proprie în mişcarea lentă, aparent contradictorie, a corpurilor cereşti ce o alcătuiau. - Deci ne batem şi pierim nu pentru rudimentul ăsta de sistem planetar, ci pentru a satisface şi împlini întocmai axiomele stabilite de strategii noştri de cabinet, grefaţi pe computerele Ministerului de Război! - Nu se poate altfel, domnule general! Şi adversarii noştri gândesc la fel... Baronul nu-i răspunse. Îşi aşeză mohorât paharul gol pe o consolă laterală şi-i luă comandorului din mână bagheta delicată de activare, fixându-i la întâmplare capătul pe silueta efemeră a lui Deiphobus. Pe monitorul principal începură să se înşiruie, indiferente, datele ce rezumau principalele caracteristici ale planetei: diametrul ecuatorial, durata rotaţiei, volumul, densitatea, masa, acceleraţia gravitaţională la suprafaţă... Generalul-baron Pancratius deplasă bagheta în dreptul următoarei planete, albastra Creusa. Ecranul monitorului recupera cu hărnicie informaţiile, mereu reînoite, stocate în circuitele memoriei computerelor de investigare: diametrul ecuatorial, durata rotaţiei, magnitudinea, albedoul, componentele de bază ale atmosferei, iar în cele din urmă, menţiunea - activitate radio: INTENS? (origine artificială)... - Ei, ce spui, comandorule?! Ce poate să însemne asta? Cel întrebat examină concentrat valorile care exprimau noua situaţie, ceru confirmarea funcţionării ireproşabile a analizoarelor spectrale multi-canal, apoi răspunse: - Creusa este locuită! Însă, e limpede, băştinaşii sunt nişte primitivi, aflaţi abia la începutul erei tehnologice...
Din Declaraţia Solemnă a Guvernului Imperial Ora: 0:31
“Conştient de răspunderile ce-i incumbă în calitate de putere civilizatoare, Imperiul ia sub înalta sa protecţie populaţia planetei Creusa, asumându-şi din acest moment toate obligaţiile şi drepturile ce decurg din acest act, conform normelor recunoscute ale Dreptului Intergalactic...” Din Declaraţia televizată adresată Naţiunii Federale de către Preşedinte Ora: 0:35
“În consens deplin cu principiile democratice care, conform Constituţiei, stau la baza politicii noastre intergalactice, declarăm nul şi neavenit actul unilateral, abuziv, de luare în posesiune a planetei Creusa de către imperiali. Pentru a demonstra hotărârea noastră fermă de a ne opune în mod activ tendinţelor hegemoniste, precum şi capacitatea de a răspunde forţei prin forţă, am ordonat distrugerea demonstrativă a asteroidului Antiphus!...”
Forţa Intergalactică de descurajare nr. 1 Ora: 0:38
Instalat în fotoliul de luptă, comandantul Dyrn, secondat de principalii săi colaboratori, aştepta, fără a lăsa să se întrevadă cea mai mică emoţie, rezultatul salvei ordonate. În faţa lui, planetoidul stingher părea înlănţuit în caroiajele roşii şi verzi care îl încadrau în vizoarele lansatorului hiperspaţial. - Reconversiune temporal-materială a vectorului în punctul prevăzut! se auzi din difuzoare vocea şuierată a şefului artileriei. Simultan cu cifrele numărătorii inverse ce se succedau alerte pe monitoare, se făcu auzită şi vocea melodioasă, feminină, a computerului: “Nouă, opt, şapte... zero. Ţintă lovită!” O străfulgerare de o clipă, înlocuită apoi de o pată lăptoasă, a cărei luminiscenţă scădea pe măsură ce, în expansiunea sa, norul de mici fragmente de rocă, gaze şi cristale de gheaţă se disipa cu repeziciune în spaţiu. Antiphus nu mai exista... Forţa Imperială de Şoc “Alpha” Ora: 0:43
- Observaţi, Excelenţă, că inamicul, exprimându-ne în termenii jocului de şah, a făcut prima mutare, adoptând tactica “pământului pârjolit”! - Înţeleg atunci, comandorule, că noi urmează să capturăm piesa următoare... - Exact, domnule baron! Deiphobus!...
Forţa intergalactică de Descurajare nr. 1 Ora: 0:51
Cu tonul profesoral pe care îl aborda întotdeauna în momentele de tensiune, comandantul Dyrn se adresă ofiţerilor din statul său major: - Este evident pentru oricine, domnilor, că descoperirea acestui sistem planetar periferic a adus o atingere serioasă echilibrului strategic iniţial. Pentru recuperarea acestuia se impun, în mod logic, un număr restrâns de soluţii menite să asigure succesul prin păstrarea, cu orice preţ, a iniţiativei tactice. Analiza situaţiei rezultate din distrugerea asteroidului Deiphobus de către imperiali, întreprinsă potrivit exigenţelor schiţate mai înainte, a determinat în mod firesc obiectivul asupra căruia ne vom concentra acum atenţia: planeta Creusa! În consecinţă, domnilor, poftiţi la posturile dumneavoastră de luptă!...
Forţa Imperială de Şoc “Alpha” Ora: 0:59
În timp ce privea imaginea Creusei aflate în plină dezintegrare, cu paharul aproape gol în mâna-i uşor tremurătoare, baronul Pancratius îi spuse, cu tristeţe nedisimulată, generalului Knapp: - Vezi, comandorule... Ai zice că e posibilă şi o predestinare onomastică! În mitologia greacă există un episod care relatează despre noaptea incendierii Troiei, noapte în care au pierit Antiphus, Deiphobus şi Creusa, copiii Hecubei, soţia regelui Priam... Nu ţi se pare ciudată asemănarea cu evenimentele la care participăm? Comandorul Knapp se întoarse surprins spre baron şi răspunse oarecum stânjenit: - Eu sunt un soldat de profesie, Excelenţă. Timpul nu mi-a îngăduit să am şi preocupări culturale, umaniste... Dar, dacă îmi îngăduiţi, v-aş întreba: ce s-a întâmplat cu Hecube? - A căzut în mâna lui Odysseus ca pradă de război, apoi, mai târziu, şi-a găsit moartea în valurile mării... Comandorul Knapp medită câteva clipe, după care păru că-şi regăseşte echilibrul său dintotdeauna, de soldat, pentru că exclamă aproape triumfător: - Evoluţia operaţiunilor militare în curs impune, Excelenţă, soluţii tactice care modifică oarecum sfârşitul legendei dumnea-voastră. Hecube, de astă dată, va pieri împreună cu copiii săi! - Vrei să spui că urmează, acum, distrugerea astrului?! - Exact, domnule baron! De altfel, nici nu mai are pentru cine străluci şi, în felul acesta, s-ar putea elimina însuşi fondul diferendului. Echilibrul strategic ar fi refăcut prin revenirea la ceea ce se numeşte “statu-quo ante bellum”... Baronul goli dintr-o singură înghiţitură conţinutul recipientului veşnic la îndemână şi strigă cu iritare în glas: - Ah, tactica şi strategia asta! - Excelenţă! exclamă neliniştit comandorul Knapp. - Bine, bine... Să admirăm atunci cum piere o stea, dacă aşa o cer regulile jocului!”
Din cuvântarea rostită un an mai târziu, la deschiderea cursurilor Academiei Federale de Război, de către noul decan, generalul comandant şef de armadă spaţială Dyrn
“...Vă veţi însuşi totodată, domnilor, noile concepte care fundamentează doctrina noastră militară, în lumina ultimelor cuceriri ale artei militare contemporane. Între acestea prevalează, desigur, conceptul potrivit căruia principalul scop strategic îl constituie păstrarea intactă a potenţialului nostru ofensiv. Printre mijloacele tactice, domnilor studenţi, care pot satisface acest scop, distingem, pe de o parte, tactica evitării confruntării directe, nemijlocite, cu inamicul, iar pe de altă parte, tactica distrugerii totale a corpurilor materiale semnificative din teatrul de război considerat... În lumina acestor cuceriri ale ştiinţei militare, în viitor s-ar putea lua în considerare nimicirea preventivă a tuturor sistemelor stelare periferice, pentru a pune între noi şi inamicul potenţial un spaţiu de manevră pustiu, cunoscut din vechime sub termenul de “ţară a nimănui”...
O ştire difuzată de Agenţia Intergalpress
“Din surse apropiate Casei Militare Imperiale, se relatează faptul că generalul-baron Pancratius, fost împuternicit al Majestăţii Sale pe lângă generalul Knapp, comandorul Forţei Imperiale de Şoc “Alpha” în timpul incidentului din zona Hecube, a fost, se pare, discret desărcinat din toate funcţiile, impunându-i-se totodată şi domiciliu forţat la una din reşedinţele sale. Se crede că aceste măsuri au fost instituite ca urmare a iritării trezite la Curte de obstinaţia cu care baronul Pancratius s-a cramponat în a adăuga la titlurile sale nobiliare şi pe cel de ULTIM SUPRAVIEŢUITOR AL PLANETEI CREUSA...”
