Au trecut 35 de ani de când există cenaclul timişorean SF „H. G. Wells“. E mult? E puţin? Evident, totul depinde din ce perspectivă (să nu zic de vedere) priviţi. Pentru un muritor de rând e o cifră frumuşică. Pentru un tip picat din Lună, e o nimica toată. O privire în urmă (a se citi „trecere în revistă“) spune totuşi destule. Puştimea de ieri, de alaltăieri, care desena rachete pe caietele de matematică, are acum tâmplele cărunte. Unii wellsişti au şi cărţi publicate. Şi ce dacă?, ar întreba orice mucalit, dornic să stârnească dispute. E-adevărat. Nu contează cine ce cărţi a scos. Contează sufletul cenaclului. Membrii cenaclului „H. G. Wells“ se întâlnesc în fiecare sâmbătă.
Duşan Baiski
Cuprins
LAURENŢIU NISTORESCU, Petrecând prin răsplaneta
DUŞAN BAISKI, Când zăpada fură amintirile
DORIAN DUMA, Poveste cu pui de canibali
LUCIAN SAVA, Apoka şi Kalipta
ANTUZA GENESCU, Înainte de plecare
DAN CIUHANDU, Maşina strategică
Poveste-nepoveste, oricât i-ar fi raza, sfera tot sferă se cheamă că este. Numai în cazul în care raza asta e zero, zero absolut, sfera ar putea fi numită punct. Eventual punct de vedere, însă unul pe care Interriorii nu-l împărtăşesc - pentru că sfera pe care-şi duc ei traiul are raza negativă. Puţinii pământeni... Citeste mai departe
Săptămâna Paştelui.
Întâi apăruseră cei din strada Vale. În centrul Bocnei se întâlniră cu cei de pe Morăviţa, semn că sentimentul de frustrare era general: Gâscarul îi păcălise. Manu, de curând expulzat din Italia, îndrăznise să compare dependenţa lor de vizitele Gâscarului cu dependenţa de haşiş, drept pentru care... Citeste mai departe
Care eu când mergeam cu bicicleta pe marginea unui şanţ, am găsit un pui de canibal. Pe loc l-am luat şi l-am dus acasă unde l-am ascuns sub pat, că era ascunzatoarea mea favorită.
- Ce ascunzi acolo, m-a întrebat mama, care ea nu voia să mă creadă că nu ascund nimic, fiind un mincinos înnăscut de când mă ştiu.
-... Citeste mai departe
Venea dintr-o ţară unde porumbeii jucau ziua-ntreagă rummy, iar norii se dădeau de-a dura pe cer, după regulile unui joc de lumini aspre. Avea dinţi de fier, cu care muşca din pâine cu o poftă arsă de soare. Oraşul larg o-nghiţea pe Kalipta, îi intra în orbite. Călca săltat pe asfaltul ca de gumă, cu teamă, să nu se... Citeste mai departe
Mixander îl zări pentru întâia oară. O siluetă vie, îmbrăcată în scoarţă aspră. Fusese oare în faţa geamului său tot timpul, iar el, prea mic, nu-l observase până acum? Starea de semisomn îi accentua nedumerirea. Se strădui să-şi aducă aminte dacă nu cumva îl mai văzuse şi altădată. Nu, pomul crescuse peste noapte şi... Citeste mai departe
Profesorul Emilius avea de lucru. Era pe versantul pe care-l explora de mai multe săptămâni şi tocmai spărsese o bucată de rocă în două. Foarte mulţumit de ceea ce văzu în despicătura pietrei, se apucă să noteze în carnetul de note primele observaţii referitoare la natura acesteia. Era pur şi simplu încântat ţinând... Citeste mai departe
