Anul 2000 + 12 sau Jumătatea plină a paharului

La începutul anilor ’70, pe când cenaclul „H.G. Wells” se afla la debut, eram optimişti şi plini de încredere în viitor. Chiar şi copii fiind ai „lagărul socialist”, noi, adolescenţii de atunci, fascinaţi de cuceririle ştiinţei şi tehnicii, tot mai impresionante, proiectam spre anul 2000 întruchiparea viselor noastre.

…Misiunile Apollo continuau să debarce oameni pe lună, se lansa staţia spaţială Skylab, apăruseră imaginile RMN. S-au înregistrat primele reuşite în ingineria genetică, au fost născocite microprocesoarele şi limbajele de programare, calculatorul de buzunar, fibra optică, aparatul video...

Optimismul nostru era, poate, justificat.

Dacă ne gândim bine, ne despărţeau, încă, aproape trei decenii de pragul dintre milenii – acesta fiind, aşadar, un liman destul de îndepărtat pentru ca, între timp, să se poată întâmpla multe din cele anticipate de noi (şi multe altele, neprevăzute!). Totodată, printr-un calcul simplu, puteam deduce, cu satisfacţie, că vom ajunge cu toţii acolo, aflându-ne, atunci, la vârsta deplinei maturităţi.

Aşa că anul 2000 era sorocul când urmau să se-mplinească toate…

Era chiar şi un cântec pionieresc, al lui Horia Moculescu, care zicea:

„Noi în anul 2000,
Când nu vom mai fi copii,
Vom face ce-am văzut cândva;
Toate visele îndrăzneţe
În fapte le vom preschimba.”

Şi a venit anul 2000.

Călătoria pe Marte, oraşele ecologice, androizii domestici sunt încă proiecte; avem, în schimb, televiziunea prin satelit şi telefonia mobilă, computerul personal şi internetul; şi a trecut peste noi o revoluţie…

În orice caz, nu credeam că nu vom avea, în anul 2000, o revistă „Paradox”!

Pregătisem şi titlul editorialului, care urma să sune chiar aşa: „Anul 2000”. După ce termenul a trecut, în anul următor, mi-am zis că, la urma urmei, şi „Anul 2000 + 1” ar fi un titlu bun! Apoi, „Anul 2000 + 2”. Prin 2004, am renunţat la idee. Au fost ani mai arizi pentru publicaţia cenaclului.

Tot atunci am izbutit, în schimb, să realizăm câteva numere în format electronic. Am dus la bun sfârşit cele două „Săptămâni româno-britanice”. Am lansat site-ul „Wells”…

Acum se simte, iarăşi, un suflu proaspăt în cenaclu. S-a revitalizat site-ul şi, mai ales, s-a constituit juridic Asociaţia „Wells-Timişoara”. Astfel că am decis, la 40 de ani de la apariţia primului „Paradox”, să relansăm ediţia tipărită a revistei.

Privind în urmă cele patru decenii, cu suişuri şi coborâşuri, cu ani faşti şi ani fără noroc, credem că putem privi, cu îndreptăţită speranţă, jumătatea plină a paharului.

Aducem în sprijinul convingerii noastre Cronologia cenaclului „H.G. Wells” şi a revistei „Paradox”, care începe în pagina alăturată şi va continua în numerele următoare ale revistei.