Hey, you, author...

Ce lume, dom’le, ce lume! Bine că e ultimul zbor,  UL-TI-MUL! După aia - fericirea sau înmormântarea,  ziceţi-i cum vreţi, întoarcerea, nu la vatră, în jegul ăsta de lume, ci acolo, la el, în Lumea lui, care n-a existat, poate, niciodată, dar... poate să fie. Chiar, lasă să fie! Era momentul returului, Still direcţionă nava pe lângă inelele saturniene, cu botul aţintit iar spre globul albastru-cenuşiu, încă 76 de ore... până la pensie. Hă!
Ce să facem acum cu Still Norland? Nu-l putem lăsa să se întoarcă aşa, liniştit, pe Pământ, doar e erou! Acolo, după înmânarea actelor de pensie, a unei diplome şi a unei  medalii onorifice, s-ar retrage într-un apartament micuţ de la marginea Brooklyn-ului, unde şi-ar mesteca zilnic pensia mediocră şi şi-ar toci 10-15 ore pe zi cuplat la neurotrad, vizionând filme pornografice sau bobine “de aur”, cum le zicea el vechilor înregistrări rock-live pe care le adunase cu greu, cine dracu’ mai caută aşa ceva în ziua de azi?
Uite, Still, facem un pact: lasă-mă să-ţi găsesc o afacere eroică pe ultimul traseu, o întâlnire cu alieni sau altceva, să te acoperi de glorie şi bani! Ce zici? Să trăieşti în lux câte zile oi mai avea, cu neurotrad, benzi rock şi fufe pe care le tot visezi, ba te las şi viril mai vreo 20-30 de ani, ce zici? Batem palma? Hai, zău, cititorii aşteaptă Ceva, nu-i pot lăsa...
- Sună rentabil, dom’le, dar... îmi promiţi că nu mă tragi în piept? Nu mă schilodeşti ori, mai rău...?
OK, s-a rezolvat. Deci... Still se plictisea, cu automatizările de ultimă oră nu avea decât să zacă în fotoliu, cu ochii pe ecrane, până să ajungă pe orbita planetei, adică tare mult pentru un tip singur, care n-avea voie să ia la bord nici alcool, nici drog şi nici măcar tutun. Mă rog, cu tutunul era altceva, nimeni nu respecta regula, dar Still nu fuma decât marijuana ori “Promise”, iar astea erau bune pentru Pământ, nu pentru un astronaut ce trebuie să aibă mintea limpede, căci de el depinde...
- Depinde pe dracu’! Robotu face filmu’, el dirijează nava, accelerează, frânează, dă de mâncare la hoit, virează, alarmează, eu nu mai fac de mult nimic pe-aici, te-ai prins?
Still, te rog, parcă ne înţelesesem. Eu îţi ofer chestiile alea, iar tu taci şi faci tot ce trebuie... Deci, Still Norland se plictisea teribil, aşa că scoase dintr-o nişă vechiul său stratocaster şi începu să lălăie un cântec de mult uitat al unei trupe obscure, “The Jerks”, unde fusese prim-chitarist şi chiar voce prin anii adolescenţei târzielnice.
- Auzi, nici chiar aşa! N-om fi dat noi marea lovitură, da’ nici obscuri n-am fost! Nu ştiu dacă ţi-a trecut prin cap, dar în nouăş’ceva am avut două piese în “Halfhundred”.
Orgolios tip. Am impresia că ţine mai mult la pseudo-gloria lui de chitarist decât la recunoaşterea eternă a eroismului său în cucerirea Necunoscutului. Treacă de la mine...
Still zdrăngănea chitara sa veche, fredonând un hit de mult uitat al unei trupe destul de cunoscute prin anii ’90, “The Jerks”, unde el fusese chitarist şi chiar voce în anii adolescenţei târzii, na! Şi nu te mai zgâi aşa! Cânţi “Alone In The River” şi-ţi aminteşti de anii ăia când, deodată, un punct apare pe ecranul radarului.
Still se opri brusc, rezemând apoi chitara de fotoliul capitonat în care aţipea uneori cu ochii la ecrane.
- Băi, sulă!
Da, aţipea, aţipea, aţipea! Still aţipea uneori, urmărind traseul monoton al navei sale, ce parcurgea un traseu de rutină prin sistemul solar. Aţipea, chiar le soilea puternic, dormea tun, hiberna! Şi mai taci din gură, eu conduc balul, nu?
- Decât aşa erou...
Totuşi, Still îşi fixă privirea pe ecran, mărind imaginea. Avea în faţă o navă de investigaţii din aceeaşi clasă cu a lui, numai că atunci, acolo, nu era programat nici un zbor. Vroind să ia legătura cu nava necunoscută, eroul blond se izbi de un zid de tăcere.
- Aici ZQ-47, ZQ-47, răspunde dacă mă auzi! ZQ-47 cere identificare la ZQ din quadrantul 2! Cer identificare la ZQ din quadrantul 2! ZQ-47 cere răspuns!
Mormăia fără nici un entuziasm, halal erou al Cosmosului! Dar, dacă l-am luat... Nava necunoscută se apropia de el şi era clar că nu avea de gând, sau nu putea să răspundă. De când sistemul era împânzit de relee, Still nu mai auzise să se fi întâmplat aşa ceva. Bărbatul rămase pe gânduri. Nu ştia ce să facă acum, când...
- Pe dracu’! Du-te naibii, scriitor de două parale! Ştiu          ce trebuie să fac, doar n-am trecut degeaba prin Academie! Still se apropie de nava suspectă, reducând viteza şi cuplând sistemul de protecţie. Ajunsese destul de aproape ca să distingă însemnele străinului: ZQ-...
Nu te amesteca! ZQ-47. Surpriza pilotului...
- Ba nu, ZQ-72! Asta cu toate că ultima ZQ, fabricată cu vreo lună în urmă, purta numărul 49 şi abia intrase în testările preliminare pe orbita circumterestră. Şi mă piş pe reclama ta! Crezi că eşti singurul scriitor de SF? Să te văd măcar în locul meu, că de la masă nu-i greu să critici! Adică... de ce nu? Obscurul scriitor de SF, care acceptase să urce într-o navetă spaţială în locul cunoscutului Still Norland, deşi    avea oroare şi de avion, regreta pariul acela nesăbuit       care-l adusese...
Hei, ce faci, ai uitat cine scrie aici? Tu nu eşti real, eşti personaj, nu exişti, EU sunt autorul, n-ai dreptul, cretinule...
- Gura! Până acum le-ai ştiut pe toate, acum ciocul mic! Scriitorul deci, căruia puţinii amici îi spuneau Pinhead (din cauza disproporţiei dintre trupul şi ţeasta sa), se văzu forţat să oprească nava, în timp ce din strania ZQ-72 coborî, cu mişcări agitate, un ins în costum spaţial. Aprinzând proiectorul, Pinhead observă că astronautul, care părea foarte nervos, era Daniel Norland, nepotul cunoscutului chitarist şi solist vocal al grupului “The Jerks”, glorie a anilor ’90, apoi astronaut nenorocit chiar de el, de Pinhead, într-o povestire SF ratată. Abia când privi ceasul de la bordul navei înţelese: era 17.52 (ora standard), dar... Doamne, cu 50 de ani mai târziu! Mult mai periculos decât viitorul părea însă tânărul Daniel...
De unde îl cunoşteam, nenorocitule?
- Gurrra! ...aşa, Daniel, care avea un levier în mâna dreaptă şi se târa cu îndemânare spre sasul navei lui Pinhead. Pentru el, astronaut încercat, nu era o problemă să pătrundă în nava acestuia şi...
Auzi, Still, n-are nici un sens! Nu e logic, nu respecţi nici regulile unei... Nu! Facem alt pact? Daniel, te rog, nu! Ce faci? Lasă-mă, nu vreau, jur... pe onoarea mea că “The Jerks” e trupa mea prefe... nu, auuu! Lasă-mă... aaa! Nu, Daniel, te implor...