Se trezi brusc în faţa porţii. Dintre ceilalţi, nici unul nu-şi cunoştea originea şi nici destinul lor nu le era prea clar. Ştiau doar că trebuiau să treacă de partea cealaltă a barierei energetice, de unde nimeni nu se întorsese să dezvăluie cele ascunse, şi asta nu era prea uşor. Cei aleşi, sau poate mai iuţi, reuşeau printre primii, ceilalţi trebuiau să aştepte resemnaţi.
În ciuda necunoscutului, înghesuiala era relativ mare şi uneori ajungeau să se împingă unii pe alţii. Bariera ridicată lăsa să treacă un şir lung, ordonat. La răspântii, supuşi unor reguli accesibile doar iniţiaţilor, o luau care încotro în hăţişul traseelor jalonate cu obstacole comandate după algoritmi nemiloşi. Orice disfuncţionalitate aducea cu sine repercursiuni greu de imaginat. În atari situaţii, după zbateri dureroase, lipsiţi de vlagă, dispăreau înainte de-şi împlini destinul.
Avalanşa descărcărilor lumina difuz volumul paralelipipedic. Fascicule acoperind tot spectrul dansau aparent haotic, marcându-le jertfa. Undeva în profunzime un grohăit animă biomasa, provocându-i o deplasare uşoară. Subjugată emisiei de radiaţii, aceasta părea absentă.
Din loc în loc, pragurile se activau discret, distribuind mulţimea nerăbdătoare. Călătorea de ceva timp şi, cu toate că părea improbabil, avea impresia unui deja vu. Ţinta nu putea fi prea departe şi cu toate acestea efortul aparent incomensurabil îl marca încetul cu încetul. Ceva nu era în regulă, deşi toate semnalele arătau contrariul. Surpriza avea să apară curând, în spatele următorului obstacol. Aglomeraţia îl luă prin surprindere, ţipete disperate se auzeau difuz şi nu puţini erau cei care cedau, dispărând fără rost. Nici măcar locurile rămase libere nu erau suficiente în faţa avalanşei noilor veniţi. Împins de colo-colo, vizibil marcat în faţa dispariţiei iminente, încerca, cu ultimele resurse, să supravieţuiască.
În răstimpuri, un icnet marca momentele de satisfacţie. Nimeni nu putea spune cu precizie când spectacolul de culoare s-a împotmolit. Cert este că în clipa imediat următoare masa execută o deplasare amplă pe lungime, îndreptându-se spre generatorul blocat. Contactul cu acesta produse vibraţii puternice de-a lungul şi de-a latul structurii.
Mai mult mort decât, viu, traversă comutatorul deblocat ca prin miracol şi, pe măsură ce accelera, puterile îi reveneau încetul cu încetul. Cum era şi normal, toţi în jurul său radiau. Privi în urmă şi se umplu de fericire la vederea puhoiului care-i urmă. Un ultim hop şi ţelul fi-va atins.
Scintilaţiile îşi reluară mişcarea zglobie. Reacţia nu întârzie să apară. Urâtania regurgită aparent mulţumită, deplasându-se în cealaltă extremitate. Ajunsă la destinaţie, îşi reluă starea de apatie.
Întunericul îl învălui brusc. Undeva, departe înainte, câţiva semeni se contopeau într-o aură ireală şi efemeră. Acum nu mai era nimic, doar neantul şi fărâma de timp. Impactul îl transformă într-o mare mare de lumină care-l învălui ca o plapumă, îndeplinind menirea.
Colosul se apropia inexorabil. Dunga luminoasă stăruia de ceva vreme, însoţită de acordurile grave ale menestrelilor. Impactul a fost decisiv. Cu un şuierat prelung, radiaţia deveni punctiformă şi liniştea puse brusc stăpânire peste încăpere, în timp ce pe suprafaţa sticlei apărură pete albicioase.
Text publicat în:
