Povestea clonului şi androidei
Onorată Curte, distinşi juraţi
Cazul pe care ne îngăduim să vi-l supunem astăzi atenţiei este o aparent banală cauză de partaj - doar aparent banală, pentru că orice jurist ştie cât de dificil este să evaluezi ce i se cuvine unuia şi ce celuilalt, după o oarecare vieţuire împreună. Eroii noştri, părţile acestui proces, sunt onorabilul domn C. Fredrik Arsen şi fermecătoarea doamnă A. Helena Arsen, născută Agospodăriţei, cei doi convieţuind vreme de mai bine de zece ani, fără alte incidente de cuplu decât inevitabilele divergenţe privind compoziţia meniului ori responsabilitatea achitării facturilor. Este momentul să vă aducem la cunoştinţă faptul că onorabilul domn este un descendent natural al uneia din primele clone umane autorizate, în vreme ce fermecătoarea doamnă face parte, la rândul său, din penultima generaţie de androizi. Precizăm că facem această dezvăluire doar aici, în faţa Curţii şi în interesul exclusiv al procesului, înţelegând că oriunde în altă parte am putea fi expuşi acuzaţiei de discriminare.
Faptele care au precedat divorţul, implicit şi chestiunea partajului - ne referim doar la faptele cu relevanţă pentru cazul de faţă - sunt următoarele:
1. Cu mai bine de un an în urmă, doamna A. a suferit un accident mortal, în urma căreia societatea la care era asigurată trebuia să plătească soţului supravieţuitor o sumă considerabilă. Asiguratorul a obţinut însă în instanţă revocarea decesului, propunând şi reuşind reansamblarea şi învierea doamnei A. Ulterior, din cauza unei indiscreţii a psihotehnologului pe care doamna A. îl frecventa după accident, domnul C. a aflat că la reansamblare s-au folosit componente ale unor androizi de clasă inferioară, s-a simţit lezat şi a solicitat desfacerea căsătoriei, sub motivul că nu aceasta este fiinţa cu care şi-a întemeiat familia. În pofida faptului că Tratatul de la Giurtelecu Hododului - cel prin care au fost acordate drepturi cetăţeneşti androizilor cu autodeterminare şi caracteristici umanoide - recomanda ca identitatea individuală să fie recunoscută doar pe baza componentei craniene, instanţa care a judecat divorţul a luat act că la reansamblarea doamnei A. au fost schimbate 68% din componente şi au admis cererea domnului C.
2. De îndată ce a aflat de raportul de expertiză, deci înainte chiar ca sentinţa de divorţ să rămână definitivă, doamna A. a solicitat altei instanţe să-i recunoască dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor care au aparţinut androizilor ale căror componente le încorpora şi care, dacă ar fi supravieţuit până la ratificarea Tratatului de la Giurtelecu Hododului, ar fi fost recunoscuţi ca echivalenţi umani. Instanţa respectivă a admis cererea doamnei A., este adevărat că abia după promulgarea unui decret prezidenţial solicitat de puternicul lobby al tehnocetăţenilor, astfel că fermecătoarea doamnă a devenit şi foarte bogată.
3. Ajuns rapid în stare de faliment (provocat, după unii, tocmai de boicotul pe care partida tehnocetăţenilor l-a impus firmelor sale în urma divorţului), domnul C. a pretins instanţei să ia în calcul, la partaj, şi averea nou-dobândită, cu argumentul că aceasta a fost obţinută înainte de desfacerea căsătoriei şi, cum nu exista un contract prenupţial, trebuia aplicat principiul că toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt comune. Domnul C., nu este un secret pentru nimeni, este la rândul său susţinut de societăţile pentru drepturile duplicanţilor - una din cele mai influente atari societăţi fiind întemeiată chiar de tatăl său, C. Senior, erou al colonizării planetei Marte şi unul din misionarii baptizării extraatmosferice, merit pentru care amintitul cult i-a recunoscut calitatea de a avea suflet.
4. Din considerente politice (loja tehnocetăţenilor fiind partizana căsătoriilor interregnicolare), avocaţii doamnei A. au recunoscut principiul propus de avocaţii domnului C., dar au cerut şi ei ca la partaj să fie inclusă averea pe care originalul lui C. Senior, legendarul nabab al Antarcticii, Penguin Snowwhite, a lăsat-o urmaşilor săi. C. Senior este descendentul lui Snowwhite, adică fiul său, adică moştenitor rezervatar, au pretins avocaţii doamnei A. - iar cum Penguin Snowwhite şi duplicantul său au murit (de altfel împreună, într-un celebru accident de transplant de măduvă osoasă de la C. Senior la originalul său), jumătate din proprietăţile penguine îi revin de drept onorabilului domn C. Nicidecum, C. Senior poate fi considerat, ca duplicant, eventual fratele nababului, ori fraţii nu sunt moştenitori rezervatari, iar în testament figurează doar fiul natural al lui Pengiun Snowwhite, au intervenit reprezentanţii celui din urmă, şi acesta sprijinit de Mişcarea pentru o Umanitate Nealterată, în prezent, majoritară în Congresul panterestru.
5. Notorietatea din jurul acestui proces a atras şi atenţia Consulatului General al Federaţiei Marţiene, care a adus la cunoştinţa instanţei faptul că mama lui C. a fost condamnată în proces public pentru că a trecut la o grupă sanguină neautorizată pe planeta vecină. Pe Marte, sentinţele sunt transmisibile genetic, deci şi C. este decăzut din toate drepturile sale, a informat consulul marţian, solicitând respectarea tratatului de bază dintre cele două planete, care prevede inclusiv recunoaşterea reciprocă a capacităţii juridice a extranativilor. Sistemul de drept terestru va respecta fără rezerve clauzele tratatului de bază, a asigurat procurorul diplomatic, dar este de notorietate că nativii de pe Marte sunt, practic, fiinţe trisexuate, reproducerea pe această planetă fiind posibilă doar dacă există o mamă genetică şi, diferit de aceasta, o mamă purtătoare. Ori, dacă C. Senior şi mama genetică a lui C. aveau, la momentul conceperii acestuia, exclusiv cetăţenia marţiană, mama purtătoare a lui C. a dobândit şi cetăţenia terestră, ca atare C. trebuind să fie exonerat de la transmisibilitatea genetică a sentinţei.
Onorată Curte, distinşi juraţi
Este de la sine înţeles că nu vă solicităm, prin prezenta expunere, să vă pronunţaţi asupra partajului dintre onorabilul domn C. Fredrik Arsen şi fermecătoarea doamnă A. Helena Arsen, născută Agospodăriţei. De altfel, cei doi s-au recăsătorit între timp, din păcate abia după ce completul de judecată care urma să soluţioneze partajul a cedat psihic şi a demisionat - dar la vreme pentru ca Mişcarea pentru o Umanitate Nealterată, Uniunea Tehnocetăţenilor şi Liga “Drepturi civile pentru duplicanţi” să încheie un acord de asociere la guvernare, pentru a face faţă crizei declanşate de ruperea relaţiilor cu planeta Marte. Părăsind terenul Imaginarului SF, prin cele de mai sus am dorit să ilustrăm câteva din cele mai banale, implicit şi mai insidioase provocări pe care coexistenţa dintre “umanitatea clasică” şi “umanităţile alternative”, mutante, le-ar putea genera. Este de domeniul evidenţei faptul că actualele structuri ale societăţii umane - de la celula familială, la sistemele juridice, politice, socio-profesionale şi chiar la fundamentele de credinţă - nu vor putea face faţă, în actualele lor ipostaze, intruziunii în umanitate a comunităţilor de mutanţi. Şi asta, aproape indiferent de natura mutaţiei care-i va diferenţia pe indivizii comunităţilor respective de majoritatea - dacă va mai exista o majoritate - “normală”.
Dar este oare aceasta o perspectivă reală în faţa omenirii? Deocamdată, un răspuns categoric nu poate fi dat - nici măcar acela că o asemenea perspectivă ar putea fi evitată. Vom semnala însă - science fiction-ul şi-a asumat încă de la apariţia sa şi rolul de anticipare, de laborator mental al provocărilor viitoare la adresa omenirii - faptul că un atare exerciţiu imaginar nu este câtuşi de puţin unul gratuit. Biotehnologia clonării există deja şi, ca să-l parafrazăm pe Einstein, ea nu poate fi dezinventată - aşa că ne putem aştepta ca mâine, dacă nu cumva deja ieri, o autoritate sau alta să fi cedat ispitei de a-şi asigura fie depozite de “piese de schimb” pentru generoşii contribuabili, fie chiar mase de sub-cetăţeni... ori cetăţeni-substitut! Existenţa mamelor-surogat este deja o realitate a vremurilor noastre, ca şi cea a tot felul de sexualităţi alternative, care de care mai pitoreşti. Tot de realitatea deja cotidiană ţine şi ceea ce fandomul SF românesc a numit “fenomenul protezaurizării”: multiplicarea exponenţială a transplanturilor şi utilizării protezelor pune deja probleme de genul dreptului de proprietate al individului asupra sieşi. Să ne amintim că Noica formulase deja un enunţ tulburător: “Mai adânc decât mine în mine însumi este gândul”: după înţelegerea deplină a acestui enunţ, nu mai poţi să nu faci diferenţa între “eu” şi “al meu”. Dacă ne poate consola ceva, este faptul că cel puţin androizii nu par a ne invada prea curând, identitatea umană fiind la adăpost în spatele imperfecţiunii sale - sau nu?
Oricât de paradoxal sună, în îndelungata istorie a omenirii există şi experienţa coexistenţei dintre comunităţi mutante: demult de tot, pe vremea când ici-colo dintr-un ou mai apărea câte un pui de dinozaur, micile şi tot mai străine unele de altele turme umanoide ajunseseră să se diferenţieze atât de mult, din cauza diferenţelor de mediu, de hrană ş.a.m.d., încât de câte ori se întâlneau, se luau la bătaie mai rău decât “viniturile” de romulani cu “bozgorii” de klingonieni. Din războiul acela de exterminare, care pare să fi durat un milion de ani înaintea Potopului, a supravieţuit doar homo sapiens. Ne place să credem, pentru că gândea înainte de a ridica bâta.