Hipercomunicarea sau de ce să te fereşti de Little Brother

Toată lumea, avizată sau nu, ştie cine este Big Brother: un nume de alint pentru acea organizaţie cunoscută şi drept Marea Ocultă, urmaşii Atlantidei sau băieţii din Aggartha, în raport cu care CIA, KGB-ul Securitatea veche şi nouă, Mossad-ul, Masoneria, Templierii şi ghişeele de informaţii din gări şi aeroporturi sunt doar simple puncte de lucru. Acest Big Brother, ştie lumea (avizată sau nu), nu face nimic toată ziua - adică nu doarme, nu mânâncă, nu bea şi nu se reproduce nici măcar prin butăşire - fiind ocupat cu trasul cu urechea şi trasul de limbă a vecinei de la parter/colegului de birou/prietenului de la grădiniţă, violarea corespondenţei (scrise de mână, de maşină sau de tastatură), înregistrarea traseelor pe care se deplasează autoturismul/bicicleta/scaunul cu rotile, ascultarea telefoanelor fixe şi mobile, monitorizarea canalelor radio TV urmărite, şi alte asemenea fapte pe care le face nu vreun mahăr susceptibil a-l sponsoriza pe Bin Laden ori a putea modifica cifrul celor cinci - opt - şaptezecişidouă de valize nucleare, ci simplul cetăţean, cel cu două restanţe la creditul pentru cafetieră, care a avut prosta inspiraţie să se certe cu administratorul de bloc, susţinând că lumina plătită pauşal nu este undă, ci corpuscul.

Există la ora aceasta, pe glob, aproape un miliard de internauţi, dintre care şaizecişiopt-virgulă-paisprezece-perioadă-nouă chat-uiesc cât îi ţine maus-ul, obligându-l pe Big Brother nu numai să asculte totului-tot (pe principiul că nici nu ştii ce-al dracului s-a făcut duşmanul de clasă: când te-ntreabă dacă ouăle sunt proaspete, vrea să zică de fapt că a pregătit falsificarea alegerilor din getodacia), dar şi să decidă în timp real dacă mesajul "disc cu m.m. la min." înseamnă "discuţie cu Madam Merkel la minister - se-nţelege, la cel de externe al Bundesrat-ului ori, şi mai grav, "disc cu Mălaimare la Minerva". Şi asta, în timp ce, în paralel, acelaşi Big Brother trebuie să se lumineze de ce autoturismul Dacia 1310 al cetăţeanului X, fost ucenic al celebrului Sile de la Matriţerie, a luat-o pe strada lăturalnică şi nu de-a dreptul pe bulevard, cum făcea de obicei - pentru că, nu-i aşa?, explicaţia că pe bulevard tocmai se repară canalizarea, nu poate fi decât acoperirea unei conspiraţii pentru înlăturarea preşedintelui asociaţiei de bloc. Care conspiraţie este menită, şi ea, doar să mascheze tentativa de fraudare a licitaţiei pentru sediul fostei alimentare din centrul Lugojului, numită acum "Bumbacul" pentru că înainte a fost fierărie. Care tentativă ar putea la rândul ei să aibă drept scop furnizarea de fonduri pentru realegerea parlamentarului X, al cărui nepot de soră lucrează (drept e că numai ca necalificat) la sucursala unei transnaţionale din Noresundby, Danemarca. Care transnaţională are, în faţa sediului ei din Buenos Aires, o bancă pe care, la un moment dat (în 1978 sau 1993, trece timpul, dom'le, ceva de speriat!), s-a aşezat să se odihnească o turistă din Taipei, între timp măritată cu colegul de bancă din clasa I al nepotului verişoarei primare a urmaşului de mandarin cu şanse de a fi ales, la congresul de anul viitor, secretar III pe probleme de cultură al organizaţiei de partid din Guangzhou.

Nimic nu este fără importanţă, ştie desigur lumea, avizată sau nu, că gândeşte Big Brother. Care trebuie să urmărească cele descrise mai sus de un miliard de ori pe zi, utilizând în acest scop mijloace adecvate: adică, pe cap de suspect, câte trei-virgulă-paişpe sateliţi şi opt-virgulă-şaisprezece megacomputere pentru prelucrarea, stocarea şi fotoshoparea datelor, başca (pentru că de factorul uman nu te poţi dispensa), tot pe cap de suspect, câte trei agenţi de urmărire pe schimb plus doi pentru concedii şi zile libere de odihnă, plus şoferii, casiera, maseurul şi dispecerul acestora.

Aşa că este normal ca toată lumea (avizată sau nu, după cum s-a stabilit mai sus) să fie, la rândul ei, cu ochii pe Big Brother. Pentru că Big Brother creşte şi el, se up-grad-ează, devine cu fiecare nouă cucerire a tehnicii Very Bog Brother, Mega Brother, Giga Brother - iar noi, umilii locuitori ai planetei, care ne temem de el tocmai pentru că nu avem nimic de ascuns, trebuie să fim vigilenţi. Bunăoară, ia vedeţi domniile voastre pe ce s-a dat deunăzi Premiul Nobel pentru fizică: lui Charles Kao, cercetător ştiinţific britanic de origine chineză, pentru rezultatele sale în dezvoltarea cablurilor de fibră optică prin intermediul cărora informaţia (adică orice apel telefonic sau email) este transmisă de la distanţă (în spate se aud şuşoteli "ai văzut, ţi-am zis eu, cum să te mai ascunzi de ăştia?"), iar tandem-ului american Boyle şi Smith, de la Laboratoarele Bell din Murray Hill (hmm, Bell ăsta nu-i cel care a inventat telefonul, ca să ne asculte şi să ne înregistreze Big Bro?) - pentru, ia vedeţi cum se potriveşte, inventarea primei tehnologii de înregistrare de imagini cu ajutorul unui senzor digital. Adică - să vă văd! - tocmai acea tehnologie care stă la baza fotografierii digitale, folosite astăzi peste tot, de la endoscopul prin care se verifică dacă înăuntrul laringelui nu se formează vibraţiile unui potenţial cuvânt dizident, la telescopul Hubble, menit, ştie toată lumea (avizată sau nu) nu să măsoare spectrul vreunei supernove, ci  garanteze că până şi astronauţii ce vor fi trimişi pe Marte pot fi urmăriţi 24 de ore din 24, şapte zile pe săptămână, 30 sau 31 de zile pe lună (cu declararea muncii prestate în zilele lipsă din februarie drept depăşire de plan).

A sta cu ochii pe Big Brother este - să nu negaţi - o îndatorire cetăţenească a omului, de la ieşirea sa din peşteră şi până mâine inclusiv. Pentru că ăştia, adică cei care lucrează cu şi pentru Big Brother, sunt în stare de orice: ieri îţi vindeau certificate de privatizare cu codul şase-şase-şase încorporat (aşa, de-ai dracului, ca să te identifice mai uşor), azi te obligă să circuli pe tramvai cu cartelă personalizată şi prin lume cu paşaport biometric (ca să ştie la orice oră din zi şi din noapte de unde să te pescuiască, dacă...), iar mâine - o confirmă experţii unor organisme de care n-a auzit nici opoziţia, deci imbatabili - te vor programa genetic (acum să vedeţi domniile voastre comunicare în massă) să te urmăreşti singur şi, fireşte, să te sancţionezi singur - pentru că, trebuie să înţelegem şi noi, e recesiune globală, nu mai sunt bani pentru atâtea camere de supraveghere, calculatoarele mai cedează, sateliţii se mai umplu de praf, iar agenţii din clanul Men-in-Black fac grevă pentru păstrarea sporului de stress şi limbi străine, altele decât engleza, româna şi klingoniana.

În tot acest timp, nimeni nu-i acordă nici cea mai mică atenţie lui Little Brother. La urma urmei, cine-o mai fi şi el? te-ar putea întreba, toată lumea (avizată sau nu) care s-a înţelepţit după ce tanti academician-doctor-inginer a cerut plutonului de execuţie... Dovada. Little Bro este (sau poate fi) mai aproape decât bănuiţi. Poate este un vecin de uliţă, care vrea să candideze la postul de consilier comunal şi o mituieşte cu o uiagă de ţuică pe şefa oficiului poştal să-ţi asculte telefonul, să vadă cu ce te poate convinge să-i dai votul. Ori, poate, administratorul de reţea, pe care un coleg de birou, supărat că n-ai vrut să faci săptămâna trecută de gardă în locul lui, îl pune în temă că ai pe desktop-ul calculatorului de serviciu fotografii compromiţătoare cu şefu', de pe vremea când era ăla micu întins pe pielea de ied. Sau fostul actualei tale logodnice, care ţi-a palmat telefonul mobil şi ţi-a spart parola mail-ului personal, iar acum transmite într-o veselie, ca din partea ta, mesaje despre cât de nasoală ţi se pare aleasa. Sau mama soacră, care, într-un moment de neatenţie, ţi-a suflat cardul de credit cu PIN cu tot şi cumpără din banii astfel procuraţi o piscină gonflabilă pentru garsoniera ta conjugală, aşa, să-ţi arate cât îi eşti de drag. De obicei mai neînsemnat decât tine, aproape întotdeauna mai puţin familiarizat cu noile tehnologii de comunicare, la care umblă doar pentru că-i sunt la îndemână, Little Brother este adevăratul beneficiar al acestora. El este singurul de care ai a te teme cu adevărat, în acest ev al hipercomunicării, în care înotăm în informaţie, dar în care nimeni altcineva în afara Celui de Sus nu mai are capacitatea de a o prelucra şi înţelege această informaţie în timp real, din simplul motiv că, doar pentru Little Brother, tu, neştiutul, însemni ceva.

De altfel, fratele lui mai mare nici nu se mai află la post, s-a pensionat pe caz de psihopăsărele, după ce doi şmecheri, pe numele lor Trurl şi Clapauţius, trimişi la el de răposatul Stanislaw Lem, l-au ademenit în butoiul cu informaţie, dându-i cadou un demon de gradul doi, care i-a povestit - şi daţi-mi voie să citez până la capăt - "câte straturi de electroni ar avea atomul de terminolium, dacă un asemenea element ar fi posibil, care sunt dimensiunile orificiului posterior al păsăricii numită curcucel pe care malaii varbenţi obişnuiesc s-o picteze pe răzamforele lor, despre cele trei gusturi poliparfumate ale nămolului oceanic din Apachioria Străsparenta, despre floricica Lubuducu care, orbită de lumina zilei, doboară pe vânătorii strămalfanzi cu dosul frunzelor, cum se scoate modelul de furnizare a unghiului bazei poligonului numit icosaedru, cine a fost giuvaergiul lui Fauţius, măcelarul stângaci al buvanţilor, câte reviste filatelice vor apare în anul şaptezeci de mii în Morconauţia, unde se găseşte trupul Cibriciei Călcâi-Superb, pe care a străpuns-o cu un cui un oarecare Malconder, în stare de beţie, cine are cea mai mică plivitoare lunguiaţă din Cosmos, prin ce se deosebeşte Nătânga de Motânga, de ce puricii cu gura la coadă nu vor să mănânce muşchi, în ce constă jocul numit Balansoarul Posterior Contras, precum şi câte grăuncioare de codiţa leului erau în grămăjoara pe care Abrucvian Multipolus a lovit-o cu piciorul, când a alunecat la kilometrul opt, pe şoseaua Albaterrei, în Valea Fulminanţilor Răcunţi".