Aderca 125

Joi, 3 Martie, 2016
Felix Aderca: Oraşele înecate

Pentru literatura română, domeniul science-fiction constituie unul dintre, să recunoaștem, puținele elemente de sincronism natural cu literatura universală, pentru a cărui atingere nu a fost necesară imprimarea unei mișcări de (re)intrare în cadență. SF-ul autohton s-a născut (s-a individualizat ca gen) practic în același timp cu cel european, fapt demonstrat de apariția, încă din ultimele decenii ale secolului XIX, a primelor creații literare originale. Unul dintre numele memorabile ale generației pionierilor science-fiction-ului românesc este cel al scriitorului Felix Aderca (pseudonimul literar al lui Zelicu Froim Aderca), de la a cărui naștere se împlinesc, în această lună – mai precis în 26 martie – 125 de ani.

Demn de semnalat este faptul că apropierea lui Felix Aderca de literatura SF s-a făcut organic, pe coordonatele unor mișcări și curente proprii - și prolifice – ale culturii române de acum un veac. Aderca a fost unul dintre apropiații cenaclului ”Sburătorul” al lui Eugen Lovinescu, făcându-și intrarea în literatură ca poet simbolist și prozator puternic înrâurit de expresionism. Contribuția sa la formarea SF-ului autohton, romanul ”Orașele înecate” (publicat inițial în foileton în anul 1932, în revista ”Realitatea ilustrată”, sub denumirea ”X-0, romanul viitorului”, iar în 1936 în volum, la Editura Vremea, sun titlul consacrat), poate fi considerat – aprecierea a fost formulată de criticul literar Florin Manolescu – drept prima creație romanescă a SF-ului autohton care are certe valori literare. Tema abordată, sfârșitul omenirii printr-un cataclism cosmic (stingerea Soarelui), era insolită în spațiul est-european, avnd în același timp calitatea de a putea fi citită și în cheie simbolică. Inovativă era și structura narativă, cititorilor fiindu-le propusă o anticipație-în-anticipație: un operator de cinema din Bucureștiul anului 5000 își imaginează un viitor și mai îndepărtat, în care omenirea își caută supraviețuirea și confortul în adâncul oceanelor, dar asupra căruia planează pericolul extincției.

Dacă ”profețiile” tehnico-științifice (autorul preferă doar să le enunțe, fără a se pierde în detalii explicative, evitând ceea ce a fost ulterior etichetat ca ”tehnicism”) sunt, fatalmente, minore ca semnificație, romanil excelează prin formularea câtorva teme de dezbatere care au devenit dominante abia trei generații mai târziu: criza energetică, bătălia pentru controlul tehnologiilor de supraviețuire, perspectiva declanșării unei spirale a mutațiilor prin schimbarea antroposferei (mutarea oamenilor în ocean, apoi evadarea în spațiul cosmic), deloc în ultimul rând, remodelarea instituțiilor sociale.

Demn de remarcat este și că Felix Aderca își semnalase apropierea de SF, publicând, cu mai bine de un deceniu înainte de redactarea acestui roman, publicând mai multe recenzii la creațiile unor autori universali de referință ai genului – H. G. Wells, Karel Capek și J-H Rosny – precum și un articol teoretic programatic, intitulat ”Ce este viitorismul?”, care constituie primul nulceu al exegezei SF românești. Felix Aderca a mai introdus motive și în alte creații literare ale sale, dintre care poate fi amintit romanul ”Aventurile d-lui Ionel Lăcustă-Termidor”.

Romanul ”Orașele înecate” al lui Felix Aderca este semnalat în termeni pozitivi și în ”Istoria literaturii române” a lui George Călinescu, gest care oficializează și statuează legitimitatea culturală a acestui gen în literatura națională.