Howard Hendrix, Cheia labirintului

Cheia labirintului, de Howard Hendrix (Nemira, 2007), este o carte prea puţin cunoscută la noi, probabil pentru că i s-a făcut prea puţină reclamă, deşi o citeşti cu sufletul la gură. Personal, n-am mai fost atât de încântată de un roman de când am citit primele cărţi de Michael Crichton apărute în limba română.

Într-un viitor nu foarte îndepărtat pentru minţile îndrăzneţe, Jaron L. Kwok, unul din cercetătorii de elită care lucrează pentru guvernul american, încearcă să creeze un calculator cuantic care să spargă codurile inamice dar, în acelaşi timp, să creeze altele, imposibil de descifrat. Dispariţia lui Kwok într-un hotel din Hong Kong îi aduce în scenă pe poliţista chinezoaică Lu Mei-lin, extrem de ambiţioasă, şi pe Ben Cho, un alt savant american, a cărui minte e considerată foarte apropiată de cea a colegului său. Cho şi Mei-lin trebuie să afle ce s-a întâmplat, de fapt, cu Kwok: s-a sinucis, a fost omorât sau, aflat în pragul unei descoperiri extraordinare, realitatea lui virtuală s-a răspândit în toată lumea şi l-a transformat în cenuşă, lăsând în urmă resturi de echipament informatic topit – bionanotehnologie. Transmisia holografică lansată pretutindeni în momentul dispariţiei lui Kwok stimulează nu doar SUA şi China, dar şi o seamă de organizaţii teroriste şi societăţi secrete, să pună mâna pe tehnologia care se multiplică singură şi stochează cantităţi uriaşe de informaţii în cipuri minuscule.

Romanul este reţeta ideală a unui thriller, un melanj de realitate virtuală, intrigi politice, spionaj, cabală renascentistă, artă mnemonică, numerologie, criptologie. Destinul popoarelor depinde de această armă, de cunoaştere. Cheia cunoaşterii nelimitate va reprezenta arma de distrugere în masă sau ultima şansă a omenirii de a se salva.

Finalul cărţii, adică ieşirea din labirint, este urmat de un interviu luat de Hendrix lui însuşi, în care prezintă bazele istorice şi ştiinţifice ale romanului. Aflăm date esenţiale despre labirinturi, despre palatele memoriei, despre maeştrii memoriei şi ideea lor că universul e edificiul complex în care depozitezi şi din care recuperezi amintirile, despre fizica cuantică, criptologie, criptografie şi universuri multiple. Şi, aflăm de la Hendrix, „ceea ce facem cu maşina de „război hard” clasică sau cu cea „război soft” cuantică depinde de maşinile „războiului minţii” din culturile şi capetele noastre. Maşini care, într-o bună zi, poate vor anula însăşi dorinţa de război.