Jumătate de veac de dialog cu extratereștrii

Marţi, 11 Octombrie, 2016

Cu exact jumătate de secol în urmă, mai precis în 10-11 octombrie 1966, la Madrid se desfășura cea dintâi Conferință de Comunicare cu Inteligențele Extraterestre (CETI). Inițiativa a aparținut Academiei Internaționale de Astronautică, concretizându-se printr-un grup de lucru format din cercetătorii americani Fred L. WhippleFrederick I. Ordway, A. G. Haley și E. B. Konecci, omologii lor sovietici Iosif Shklovsky și Vitaly Ginzburg și, respectiv, suedezului Carl-Johan Clemedson și cehului Rudolf Pesek. Deși inițiativa a constituit, atunci, mai mult un pretext pentru a intensifica eforturile de dialog inter-terestru (omenirea se afla la apogeul Războiului Rece), eforturile depuse pentru stabilirea unui contact cu ipoteticii semeni întru rațiune din spațiul cosmic au fost ample, diversificate și, implicit, costisitoare. Oamenii de știință au recurs atât la elaborarea unor limbaje susceptibile de a facilita înțelegerea între civilizații cu experiențe culturale diferite, cât și la transmiterea efectivă a unor mesaje în sațiul extraatmosferic, inclusiv la bordul sondelor Pioneer 9 și 10, respectiv, Voyager. În paralel, au fost inițiate ample programe de ascultare a Universului, precum și (în intervalul 1999-2003) de expediere de mesaje – acestea din urmă fiind țintite spre constelațiile Săgetător, Cygnus, Casiopeea, Orion, Andromeda, Gemeni, Fecioara, Hydra și Ursa Mare.

Deși capacitatea tehnologică a omului de investigare a spațiului cosmic a crescut în această jumătate de secol de câteva mii de ori, dialogul cu inteligențele extraterestre s-a dovedit a fi, deocamdată, doar un monolog. Nu e de mirare, deci, că în rândul comunității științifice internaționale s-a instalat un solid scepticism, care a favorizat și abordări alarmiste (precum cea din luna februarie a anului trecut, organizată sub egida SETI) privitoare la faptul că decizia de a transmite date esențiale despre natura vieții pe Terra este un risc asumat.