De câtva timp mă lovesc mereu de privirile alunecoase ale cunoscuţilor. Atunci când mă întâlnesc ei par jenaţi. Îşi schimbă greutatea de pe un picior pe altul, dacă au vreo geantă (ori sacoşă) par să-i acorde o deosebită atenţie şi privesc mai tot timpul în lături. Credeam la început că e vreo toană de-a lor -... Citeste mai departe
Meda intrase într-un somn din acela adânc, de douăzeci de ore, din care se trezea epuizată, cerea de mâncare şi cerea de citit, mult, foarte mult. Urcam atunci în pod, dădeam pânza aceea la o parte şi scoteam din lada mare de răchită un braţ de cărţi vechi, prăfuite. Unele, aruncate acolo deschise, erau acum ţepene ca... Citeste mai departe