Constantin Cozmiuc a erupt în micul, dar pitorescul (şi, adeseori, agitatul) univers al fandomului românesc, spre jumătatea anilor ’80 ai veacului trecut, şi apariţia lui nu avea cum să treacă neobservată. Timp de câţiva ani a câştigat, cu regularitate, premii importante la Consfătuirile naţionale. Textele sale au apărut în publicaţiile timişorene, dar şi în Almanahul Anticipaţia ori în antologiile vremii.

Prin ce a convins Constantin Cozmiuc? În primul rând, notăm plasarea acţiunii în spaţiul autohton, chiar local, familiar. Alături de acest aspect (sau decurgând din el), se evidenţiază simpatia, căldura cu care autorul îşi priveşte
personajele. Să adăugăm tonul sprinţar, acţiunea alertă, câte o idee ingenioasă, umor din belşug şi intuim reţeta succesului povestirilor lui Cozmiuc.